Pareza de nerv facial

Ce reprezintă pareza de facial?

   Pareza de facial reprezintă o afecțiune ce implică mobilitatea musculaturii la nivelul feței. Patologia debutează atunci când nervul facial dezvoltă o problemă de funcționare regională. Din punct de vedere clinic, pareza se va manifesta unilateral, cu căderea urechii, a buzei și a pleoapei, fiind modificată adesea și funcția de clipire. În stadiile incipiente se va putea observa o deviere a nasului către zona neafectată. În funcție de simptomatologia exprimată, se va realiza o diferențiere între pareza și paralizia de facial.

   Pe lângă disfuncția musculaturii faciale, nervul facial (VII) contribuie și la inervarea glandei lacrimale, glanda salivară submandibulară și sublinguală. Adesea, când funcția secretorie este modificată, se poate observa o scădere a producției de lacrimi cu uscarea globului ocular.

Ce cauzează pareza de facial?

Patologia este indusă de orice afecțiune ce implică nervul facial (VII). Cauze posibile:

• Infecțiile de la nivelul urechii medii/internă reprezintă cea mai comună cauză, datorită traseului nervului facial la acest nivel.
• Pareza de facial idiopatică: reprezintă o neuropatie de disfuncție facială cu cauză necunoscută, fiind frecvent identificată la câini.
• Procese inflamatorii asupra sistemului nervos central ce implică trunchiul cerebral, locul de origine pentru nervul facial.
• Patologiile tumorale precum cele de rădăcină nervoasă sau limfomul.
• Myasthenia gravis, neuropatie de joncțiune neuro-motorie ce implică slăbiciune musculară.
• Patologii endocrine:hipotiroidismul canin

Cum putem investiga?

Pacientul trebuie investigat în primă fază printr-un examen general și un examen neurologic complet. Ulterior, analizele de rutină precum examenul hematologic, biochimia serică și dozarea unei proteine C reactive pot furniza date despre funcționalitatea generală.

Examenele de specialitate, în funcție de diagnosticul diferențial elaborat, pot cuprinde:imagistică avansată (RMN/CT), puncția de lichid cefalorahidian, dozări hormonale (T4, TSH, fT4), miringotomie și examene citologice din probele recoltate cât și electrodiagnosticul.

Ce tratament se recomandă?

Indiferent de factorul etiologic, este important ca ochiul afectat să primească o medicație topică de lubrifiere pentru a se preveni un posibil ulcer cornean.

Tratamentul pentru pareza de facial diferă în funcție de agentul cauzal. Infecțiile de la nivel otic pot solicita antibioterapie iar cazurile complicate chiar tratament chirurgical.

Suspiciunea unei meningite sau meningoencefalite se abordează adesea prin corticoterapie, iar diagnosticul de certitudine presupune evaluarea lichidului cefalorahidian coraborat cu imagistica avansată.

Pacienții cu hipotiroidism pot fi identificați prin dozările hormonale specifice și pot beneficia de medicație de suplinire a funcției tiroidiene.

Pareza facială idiopatică reprezintă un diagnostic de excludere și nu beneficiază de o medicație specifică ci doar simptomatologică.