Hidrocefalia

Introduceți textul aici...

Hidrocefalia reprezintă o distensie activă a sistemului ventricular cerebral datorită unei obstrucții ce impiedică dinamica normală a lichidului cefalorahidian (LCR) de la zona de producție și până la zona de absorbție. Cel mai adesea, hidrocefalia este congenitală iar cea dobândită apare tot pe fond obstructiv sau inflamator/infecțios.

Clasificarea hidrocefaliei:

Dinamica de mișcare a LCR la pacienții cu hidrocefalie reprezintă un criteriu important din punct de vedere clinic și a clasificării: + Hidrocefalie internă: LCR se acumulează în interiorul sistemului ventricular. Frecvent este întâlnită în cazurile congenitale sau secundar pe patologii tumorale/inflamatorii 

Prezentarea clinică Simptomatologia este în directă corelația cu efectele secundare ale hidrocefaliei (presiune intracraniană crescută, edem periventricular (substanța albă), pierderea funcționalității neuro-corticale (substanța cenușie)). Hidrocefalia congenitală prezintă caracter de rasă (Yorkshire Terrier, Bulldog Englez, Chihuahua, Pomeranina, Poodle Toy, etc.) dar poate fi identificat și la rasele de talie mare. Cel mai comun semn clinic este reprezentat de mărirea în volum a calotei craniene și strabismul ventro-lateral. Semnele neurologice prezintă manifestare supratentorială (orbire, crize epileptiforme, mers în manej strâns, etc.). În cazurile de hidrocefalie hipertensivă, apare secundar siringomielie cu implicare secundară de ataxie proprioceptivă, hiperestezie cervicală sau tetrapareză/tetraplegie.

  • Hidrocefalie externă: observată când există o comunicare între sistemul ventricular și spațiul subarahnoidian (de obicei o blocare a ventriculului 4). Frecvent observată în meningite bacteriene. 
  • Hidrocefalie comunicantă: apare când dinamica LCR este blocată după ieșirea din sistemul ventricular spre spațiul subarahnoidian. Forma se numește comunicantă datorită capacității LCR de a se mișca interventricular. Problema este observată la nivelul vilozităților arahnoidiene, frecvent întâlnită în procese inflamatorii sau tumori cerebrale. 
  • Hidrocefalie non-comunicativă: denumită și hidrocefalie obstructivă, apare când dinamica LCR este blocată la nivel interventricular. Frecvent, apare in procese de stenoză iar la pisici s-a identificat în infecțiile cu PIF.
  • Hidrocefalie compensată (ex vaco): apare secundar pe distrucția parenchimului cerebral și ocuparea spațiului cu LCR. Leziunile cerebrale pot apărea în perioada intrauterină pe fond traumatic sau vascular. Frecvent este observat la pacienții pediatrici ce suferă de hipoxie cerebrală prelungită sau traumatisme vasculare în perioada de naștere.
  • Hidrocefalie normotensivă: rezultă pe fondul blocajului prelungit al LCR. Pe disfuncția cronică și progresivă, parenchimul cerebral este compresat cu apariția unor leziuni ireversibile, ventriculii crescând în volum. Hidrocefalia congenitală poate fi normotensivă, fiind dificil de apreciat planul curativ (terapeutic vs chirurgical).
  • Hidrocefalia hipertensivă: apare atunci când există o obstrucție severă a circulației LCR. Creșterea ventriculară în volum, conduce la creșterea presiunii intracraniene. Frecvent, este observată în patologiile tumorale intracraniene sau fenomenele inflamatorii, dar și în cazurile congenitale.

Prezentarea clinică 

Simptomatologia este în directă corelația cu efectele secundare ale hidrocefaliei (presiune intracraniană crescută, edem periventricular (substanța albă), pierderea funcționalității neuro-corticale (substanța cenușie)). 

Hidrocefalia congenitală prezintă caracter de rasă (Yorkshire Terrier, Bulldog Englez, Chihuahua, Pomeranina, Poodle Toy, etc.) dar poate fi identificat și la rasele de talie mare. 

Cel mai comun semn clinic este reprezentat de mărirea în volum a calotei craniene și strabismul ventro-lateral. Semnele neurologice prezintă manifestare supratentorială (orbire, crize epileptiforme, mers în manej strâns, etc.). În cazurile de hidrocefalie hipertensivă, apare secundar siringomielie cu implicare secundară de ataxie proprioceptivă, hiperestezie cervicală sau tetrapareză/tetraplegie.

Diagnosticul

Cea mai comună metodă de diagnostic este reprezentată de imagistica avansată CT/RMN.

RMN oferă cele mai bune detalii privind țesutul moale al parenchimului cerebral și medular spinal, fiind examenul de elecție în diagnosticul hidrocefaliei. Suplimentar, se pot observa și fenomenele secundare (edemul și inflamația).

Tratamentul

Tratamentul medicamentos: pentru a reduce secreția de LCR, empiric se pot administra diuretice (furosemid) în doze pulsatile cât și prednisone, ce ajută și pentru reducerea inflamației periventriculare. Dacă pacientul prezintă și crize de tip epileptiform, se vor administra anticonvulsivante. 

Tratamentul chirurgical: reprezintă singura abordare ce împiedică evoluția clinică și controlează dinamica de mișcare a LCR în sistemul ventricular (secreția și abdsorbția acestuia). Metoda chirurgicală de elecție este reprezentată de plasarea șuntului ventriculo-peritoneal, ce permite eliberarea presiunii intracraniene prin redirecționarea LCR de la nivel ventricular către cavitatea abdominală. Medicina modernă prezintă abordarea endoscopică.


Imagine sugestivă RMN - hidrocefalie marcată prin dilatarea bilaterală ventriculară și compresia cu ștergerea detaliilor parenchimului cerebral

https://www.avmi.net/