Herniile de disc

  Patologiile discale reprezintă o tulburare morfofuncțională a discurilor intervertebrale ce se pot manifesta prin: 

  • Durere 
  • Modificări locomotorii (ataxie și incoordonare în mers), pareză (modificări de mobilitate a membrelor), paralizie (absența completă de mișcare a unui membru sau a mai multor membre). 
  • Pierderea sensibilității superficiale sau profunde.
  • Probleme de urinare/defecare.

    Ca și localizare anatomică, patologiile discale pot fi identificate în regiunea cervicală, cervico-toracală, toraco-lombară sau lombo-sacrală. Frecvent este întâlnită la rasele condrodistrofice precum: Teckel, bichon, shi-tzu, Pechinez, Cocker spaniol, buldog Francez, etc, dar este întânită și la rasele de talie medie și mare: Labrador, Ciobănesc german, Rotweiller, etc.

     La rasele condrodistrofice, există un proces degenerativ prematur la nivel discal, unde materialul gelatinos din interiorul discului se deshidratează și se pierde funcția de tampon între corpurile vertebrale. Patologiile discale pot prezenta o evoluție acută sau cronică, în funcție de procesul degenerativ implicat. Astfel, se diferențiază:

  • Hernie de disc Hansen tip 1 (extruzie discală)
  • Hernie de disc Hansen tip 2 (protruzie discală)
  • Extruzie acută non-compresivă de nucleu pulpos
  • Extruzie acută de nucleu pulpos hidratat

Simptomatologie clinică

    Semnele clinice sunt influențate de neurlocalizare și de gradul de compresiune produsă. Pentru o mai simplă sistematizare, în cazul pacienților prezentați cu neurolocalizare T3-L3 (fiind cea mai frecventă formă de evoluție compresivă spinală), se poate  utiliza un scor de clasare a disfuncției locomotorii (Frankel Scale modificat).

       De la cele mai simple manifestări până la cele mai complexe, se poate observa: ataxie, pierdere de echilibru, târârea unui membru, cifoză, durere la palparea paraspinală sau manipulare, parapareză, tetrapareză, paraplegie sau tetraplegie, pierderea funcției urinare și pierderea durerii profunde.

Diagnosticul 

  Diagnosticul presupunea combinarea examenului general, examenul de specialitate neurologic și examenele paraclinice (de laborator și imagistice).

  • Analize de sânge sunt nemodificate de cele mai multe ori, sau pot evidenția alte comorbidități
  • Imagistică avansată (CT, mieloCT, RMN) poate concluziona diagnosticul herniei de disc.

Tratament

        Tratamentul se aplică în funcție de diagnosticul final identificat. Managementul terapeutic cât și abordarea chirurgicală au ca scop principal reducerea gradului de durere spinală și limitarea deficitelor neurologice. 

Când se recomandă tratamentul medicamentos?

  • prezența doar de durere spinală sau modificări minore de locomoție;
  • pacienții cu riscuri crescute la anestezie;
  • se exclude o patologie discală pe imagistica avansată;
  • nu există disponibilitate financiară pentru investigații sau procedură chirurgicală Medicația presupune utilizarea de antiinflamatoare nesteroidiene și gabapentin. În unele situații se pot utiliza și miorelaxante (diazepam/midazolam).

       Medicația presupune utilizarea de antiinflamatoare nesteroidiene și gabapentin. În unele situații se pot utiliza și miorelaxante (diazepam/midazolam).

Tratamentul chirurgical are indicația majoră când pacientul dezvoltă simptomatologie acută sau cronică cu pierderea durerii profunde și vezică neurogenă (imposibilitatea de exprimare voluntară a micțiunii). Cazurile refractare la medicația analgezică pot avea de asemenea indicație chirurgicală.

Tratamentul chirurgical se stabilește în funcție de tipul de hernie de disc și localizarea acesteia. 

Scala Frankel de monitorizare a funcției locomotorii, la pacineții cu compresie medulară pe segmentul spinal T3-L3

Managementul la domiciliu și prognosticul

  • La domiciliu, pacientul trebuie să beneficieze de exerciții pentru stimularea locomoției (proceduri de fizioterapie și masaj).
  • Pe perioada de recuperare se va asocia și medicație analgezică (AINS + gabapentin).
  • Pacienții cu vezică neurogenă pot beneficia de vidarea manuală de către proprietari, după o instruire corespunzătoare.
  • Pacienții cu leziuni ireversibile la nivel spinal pot rămâne cu deficite permanente dar cu proceduri de fizioterapie pot dezvolta un mers "spinal".

Prognosticul este favorabil la pacienții care încă prezintă durere profundă la prezentarea inițială pentru evaluarea neurologică.

În funcție de gradul de leziune (hemoragii sau procese ischemice de stază la nivel medular asociate cu edem și inflamație locală), pot exista deficite ireversibile.